- descante
- descante s. m. 1. Concerto popular de vozes e instrumentos. 2. [Figurado] Canto.‣ Etimologia: derivação regressiva de descantar
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
descante
Look at other dictionaries:
descântec — DESCẤNTEC, descântece, s.n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoţită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1 + cântec. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCÂNTEC s. v. vrajă. Trimis de… … Dicționar Român
meşteriţă — MÉŞTERIŢĂ, meşteriţe, s.f. 1. (pop.) Femeie sau, p. gener., fiinţă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (pop.; adesea adjectival) Femeie care ştie să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soţia unui meşter … Dicționar Român
